Limericks - Rimetricuri

 

 

ultima carte recent publicată, a 8-a, a lui Dagmar (sau a Dagmei cum zice un prieten, folosind un dativ româno-german), este o mică culegere de poezioare tip Limericks, denumită Lecherlichkeiten, adică un joc de cuvinte între:

Lech - rîul nostru de aici

şi Lächerlichkeiten, alias Ridiculităţi.

 

 

Limerick-ul e un soi de poezie (de origine britanică) cu structură rigidă, cu un anume ritmus, avînd 5 rînduri şi rimă de tip:

 

A A B B A

 

Îndeobşte e vorba de o persoană şi un loc anume, plus o descriere scurtă, deseori trăznită, grotescă, exotică sau surprinzătoare.

Autoarea a început să compună aşa, jucîndu-se cu cîteva localităţi din apropiere, după care n-a prea reuşit să se mai oprească - a luat harta în mînă, a cules şi a ales de prin jurul Lech-ului vreo 73 de localităţi, împănîndu-le cu 73 de personaje şi mini-destine.

Am încercat să traduc/adaptez cîteva, după care mi-am dat şi eu seama că ei da, Dagmar avea dreptate, te prinde microbul.

 

 

Pseudotraduceri/adaptări a la Dagmar

 

 

1.

 

Un mare domn din Kaufering

 

avînd comori, tip dinastie Ming,

 

atîta a minţit şi a furat

 

ba chiar şi fiscul a înşelat,

 

Iar acum rezidează în Sing-Sing.

 

 

 

2.

 

În Landsberg locuia un geniu tinerel,

 

dar fetele frumoase îl cam evitau pe el.

 

De-asta se mută în nord, în alt oraş,

 

unde-şi găsi femeia de vis - sus, în Oaş.

 

Atîta doar că avea un IQ de tembel.

 

 

 

3.

 

Gîndea o damă plinuţă din Augsburg,

 

în loc de jogging, de-alerg ca un murg

 

şi să mă spetesc în sala de sport

 

apoi renunţînd la prăjituri şi la tort,

 

mă duc la un plastician-chirurg, demiurg.

 

 

 

4.

 

Un emigrant cu familie din satul Windach,

 

vecinii cei răi le tot ziceau fals, Pawalach.

 

Scandaluri, gălăgie, prea mult au îndurat,

 

pînă ce în fine la oraş s-au mutat.

 

Şi vai ce bine o duc de-atunci...aaah!

 

 

 

plus cîteva invenţii, sforţări personale:

 

 

5.

 

Trăia în Braşov un domn ing. tinerel,

 

cu şcoală şi carte, dar nesigur pe el.

 

Cu ai lui nu s-a certat

 

dar în Vest tot a plecat.

 

O duce fain acum, chiar dacă e chel!

 

 

 

...şi varianta Brânduşoiu:

 

Trăia în Braşov un inginer tinerel,

 

Un TCM-ist pur, cam nesigur pe el.

 

Dar rude, părinți, ochi mari au căscat,

 

Când Zi Senină pe inginer l-a furat!

 

Împreună au Hyundai, dar el..., e tot chel!

 

 

note:

 

Dagmar=zi senină pe germana veche

 

Hyundai=Hyundai şi nu Mercedes, cum bârfesc gurile rele.

 

 

 

 

6.

 

A fost şi mai e în Bucureşti un grozav triumvirat,

 

Pleşu, Liiceanu, Patapievici - păi aştia te dau mat!

 

Răutăcioşii le zic invidios boierii minţii,

 

scriu otrăvit, latră la ei, i-ar rupe cu dinţii.

 

Dar celor trei li se rupe - se duc liniştiţi în pat.

 

 

 

7.

 

Între Prejmer şi Bv. pendulează un autor.

 

Contemporan cu noi, e poet şi scriitor,

 

un Mare Maestru literar

 

dar la şah cîştigă rar.

 

Iar asta n-o zic doar ca admirator.

 

 

8.

 

Mulţi străini ajung la Miunhen,

 

cu maşina, în avion, pe autobuz sau tren.

 

Turci, romăni, arabi, refugiaţi

 

oare chiar toţi ne sunt fraţi?!

 

Neamţul get-beget din München, cît va mai fi fan?

 

 

 

9. (Landsberg prescurtat = LL)

 

 

Acelaşi tip, aşa-zis inginer din eLeL,

 

haide, că-l ştiţi, bărbosul cel chel...

 

La bătrîneţe se-apucă să-şi imite consoarta

 

în loc să-şi facă horoscopul şi soarta.

 

Că ăsta nu-i Limerick de niciun fel!

 

 

 

10.

 

Bavaria, Cornu, Braşov, Bucureşti,

 

ca Pavalac nici nu mai ştii pe unde eşti.

 

Studiaţi, talentaţi, familişti sau bunici,

 

ingineri, gospodari, harnici, furnici.

 

Împînzesc Europa ca un banc de peşti.

 

 

...şi varianta Brânduşoiu:

 

Bavaria şi Cornu, Braşov, Bucureşti,

 

Pavalac, fiind însuţi, te-ntrebi unde eşti.

 

Studenţi şi bunici, familişti divorţaţi

 

TCM-işti manageri, Eputecii magnaţi,

 

Europa-i oceanul. Ei - bancul cu peşti...

 

 

 

 

plus extra bonus Brânduşoiuvean,

mix Haiku(mine) - Rimetric:

 

Radu sta pe canapea

Cu pisica, n-o gonea...

Când să-l pupe o lăsase,

Dagmei inima-nţepase:

„ — Hai cu mine, nu cu ea! ”...