Cîteva impresii româneşti - 2015

 

 

 

Lucruri simpatice

 

Încep cu sfîrşitul: la ieșirea din vama României, în drum spre casă - spre casa germană - un poliţist/vameş ne-a urat frumos şi corect:

„Gute Reise!” (călătorie bună)

Păi ce vrem mai mult?!...

 

Cursul la schimbul valutar e aproape acelaşi peste tot, începînd din vamă şi pînă la agenţiile din oraş, cam la fiecare 500 m, una.

(unde sunt bişniţarii de la colţul străzii?!...au pierit sărmanii....)

 

Şoselele sunt bune sau chiar f. bune, cel puţin în comparaţie cu acum 22 de ani;

traficul e dens, da, şi totuşi n-a fost balamuc pe unde am circulat noi (am evitat Bucureştiul din start...doar nu suntem nebuni!)

 

Foarte multe maşini, prea multe, ca şi în Germania şi aiurea în lume dealtfel, dar zic eu totuşi îndeajuns de multe parcări, chiar dacă cu plată, mai ales în centru, - deci cam ca la noi;

Că plata pentru spaţiu & timp este un soi de non-libertate, rămîne pentru toţi valabil, dar nu filozofăm acuma.

 

Apropos trafic – aici ne-aţi luat-o înainte: semaforul cu numărătoare inversă, bravo!

Aritmetica aplicată  aşa n-am văzut-o aici.

 

Dagmar observa cum copacii sunt lăsaţi să crească în voie, să-şi cîştige spaţiu vital, mai ales prin satele tranzitate de noi, la marginea drumului mare dar chiar şi în oraşe. Fără a tot fi scurtaţi sau castraţi.

 

Iar Maurus aprecia preţurile simpatice de prin restaurante, - asta relativ la preţurile nemţeşti şi relativ la puterea noastră de cumpărare.

 

Procentul foarte ridicat de proprietari de case şi locuinţe, vreo 80-90% parcă ne zicea Alecu, plus un nivel de chirii foarte rezonabil. În timp ce aici e cam invers.

 

Străzile braşovene curate şi foarte curate, - unde au rămas containerele alea care dădeau cu mult pe dinafară din vremurile copilăriei mele, nostalgii-nostalgii....

 

Lucruri inedite

 

„Oktoberfest” braşovean - ce să fie chestia asta?!

Imitaţie, Kitsch, afacere, petrecere populară, beţie, haleală, carnaval...? - desigur, cîte ceva toate acestea.

 

Şi totuşi, îmi amintesc cum tata sau Dan, nu mai ştiu exact cine o spusese în timp ce treceam cu maşina prin centrul Braşovului, uitîndu-ne la caii împodobiţi care aşteptau să mărşăluiască mai departe şi la oamenii gură-cască adunaţi în centru şi frânînd traficul:

dar nu-i mai bine oare aşa, să-i copiem pe nemţi? că pe ruşi i-am tot copiat vreo 45 de ani...

Păi n-avea şi el dreptate?

(şi poate că tradiţia cu junii autohtoni călare s-o mai fi uzat şi ea – iar importul e deseori f. atractiv).

În afară de asta, să fim cinstiţi: originalul Oktoberfest din München numai sărbătoare populară şi naţională nu mai este, - de mulţi ani de zile.

A devenit o mare afacere, o gălăgie, o bălăceală colectivă internaţională cu un consum enorm de senzaţii, bere şi friptane (anul ăsta de pildă au fost colectate 120 de tone de gunoi).

Aşa că mica imitaţie-kitsch braşoveană nu poate rămîne decît un mic copil, - din fericire!

 

Uai-Fi

Nu cunoaştem ce-i asta, pînă să ajung în RO, deşi, maniaci moderni, îl folosim cu toţii zilnic, peste tot.

La noi Wi-Fi-ului (sic!) îi zice de-a dreptul WLAN, ceea ce, luat strict, e mai corect (termenii nu sunt chiar 100% sinonimi, ne explică wikipedia) – dar ce importanţă are?! toţi ne îmbăiem în net.

În internet. În web. În www. Pe site-uri, bloguri şi Homepages.

 

en passant

De vreo două ori, în timp ce şedeam la o cafenea, la stradă, au trecut pe lîngă mese unu-doi puradei (o fi corect politic să le spunem aşa micilor rrromi?!),

care în loc să se oprească şi să te ia cu alde bună-ziua, sărumînuşiţele şcl. ! da' nu aveţi un leu şi pentru noi?  au trecut sprinţari, fără a prea micşora tempoul, au întins doar mîna, au zis ceva f. scurt şi neinteligibil...şi duşi au fost...

 

Nu le-am zărit părinţii prin apropiere, poate că îi urmăreau cumva doar prin smartphone, să vadă dacă îşi fac treaba, - ei bine, îi pârăsc acum:

dragi concetăţeni, nu şi-au făcut-o!

 

 

Uşile

 

Casa scărilor în blocul braşovean nu prea arată grozav în genere (doar e loc public, nu?), de fapt merge, dar e loc şi de mai bine, însă uşile...credeţi-ne că n-am văzut pînă acuma o mai mare varietate de uşi, decît cele din blocurile braşovene!

 Frumoase, individuale şi solide, ca la vile.

 Mare păcat că n-am făcut poze.

Cum o fi arătînd în spatele uşilor închise, nu mai putem şti (dar pe unde am fost noi, a fost tare bine).

 

 

Ciudăţenii

 

N-am mai recunoscut Braşovul, iar asta din trei motive:

 

1- nici pînă în 1993, cînd am părăsit RO, nu l-am cunoscut prea bine (din păcate)

 

2- am uitat foarte mult

 

3- s-a schimbat foarte mult

 

Un exemplu aiuritor -  la venire, trecînd prin Codlea, m-am tot întrebat ce cartier braşovean o fi ăsta, că nu mi-amintesc deloc, domle....

 

Îngheţata braşoveană mi se pare de duzină, atîta cît am probat noi de 2-3 ori, unde sunt italienii cu gelateria lor tipică?!

Mare lacună, mai ales vara, la +30°C.

Mă mai gîndesc, poate fac cu asta o afacere, o mică privatizare, un ban de pensie, ceva....

 

 

Maşiniile, oh, maşiniile....

De unde au românii atîţia bani să dea pe asemenea multe maşini grase, frumoase şi noi?!

Sau poate trebuie întrebat mai degrabă aşa: – cum de au băncile atîta încredere să dea atîtea credite?

Cele mai multe Dacii mi s-au părut a fi cele ale taximetriştiilor, - ce înseamnă oare asta?

că sunt bune şi ţin la drumuri lungi şi la frecuş, sau că taximetriştii săracii nu prea au bani de maşini mai zdravene?!

 

Aşa că, din fericire, nici dracul nu s-a uitat la Hyundaiul nostru nou, să ne şterpelească ceva...

Ca urmare nevroza mea nu şi-a găsit confirmare: degeaba mi-am pus eu cîte un şurub special antifurt la fiecare roată (iar asta la jante normale, de oţel, nu din aluminiu)...plus că am fost probabil singurul şofer din sud-estul Europei care peste noapte şi-a tras pe volan ditamai ştanga antifurt!

Dar fraţilor - să nu mă spuneţi la nimenea! că prin mine vă faceţi de ruşine şi voi înşivă, ca membri de familie...

 

 

Ei bine, în sfîrşit avem şi noi autostradă, Autobahn est-vest!

Nu e prea lungă şi încă e fragmentată, dar calitatea e f.b., ceea ce însă ne-a tot mirat, a fost traficul extrem de redus;

oameni buni, faceţi mai des (auto)strada! - ca să se merite, altfel cum o să se amortizeze investiţiile alea de miliarde?! şpaga, mita şi ceilalţi factori colaterali.

 

 

Security

 

Nu mai avem Securitate, sau mă rog, acuma şi-a schimbat blana şi se chemă SRI, dar avem security.

Şi nu doar la VIP.

Uite de pildă chiar şi la magazinul de după colţ, pe Zizinului, unde am fost cazaţi şi unde am cumpărat una-alta de cîteva ori. Un mic supermarket, numele ceva cu ...Image, nu mai ştiu, oricum, de fiecare dată am văzut unul, doi sau chiar trei security men, - cu uniformă, cu baston, cu celular, bine echipaţi.

Stăteau aşa pe lîngă casă, se mai uitau la monitorul agăţat de pe perete, mai vorbeau cu casierul, mai ajutau la cîte-o ladă, dar în genere cam frecau menta.

Mă întreb de ce security la mini-supermarket?!

Bine, trebuie să recunosc că produsele erau scumpe sau f. scumpe, multe din ele cam la acelaşi preţ ca în Germania, adică un scandal de fapt, o măgărie capitalistă, mă rog, dar acolo nu aveau pe stelaje nici i-phone, nici Rolex, nici bijuterii – nu înţeleg.

Şi cît or cîştiga băieţii ăia? Pe oră.

Mai ales că pe unul l-am văzut tot timpul, de dimineaţa pînă seara, cîteva zile la rînd – iar programul magazinului era şi el unul de tip american: Luni-Duminică, 7:00-23:00

Jos pălăria, noi încă n-am ajuns aicea, ne-aţi luat-o înainte....cel tîrziu sîmbăta la ora 8 p.m. s-a închis totul (în afara unor benzinării).

 

Apropos Securitate

 

Am trecut cu ai mei şi pe lîngă şcoala generală nr. 19, unde am făcut clasele 1-8.

Renovată frumos, extinsă, curtea mare şi curată, cu un ceas digital enorm plasat pe faţadă.

Şi foarte bine securizată. Adică de jur-împrejur un gard metalic înalt de vreo 3 metri, plus camere video. Totul închis, - era vacanţă.

Repet: o şcoală generală, în Cartierul Gării.

De fapt nu ştiu, poate că sunt acuma mulţi gangsteri pe Gării...

 

 

În fine – femeile, bărbaţii şi politichia în ţara românească

 

Bate la ochi: în timp ce mai toţi bărbaţii o freacă cu politica, discută, se agită, dar nu prea se implică direct, citesc ziare, citesc pe net, sunt deci bine informaţi, comentează, se indignează, o dau dracului şi iară o iau de la cap, - femeile în genere tac şi fac.

Îşi văd de treburile lor. Acasă sau la servici.

Deseori acasă ŞI la servici.

 

Iar cînd pălăvrăgesc şi ele, o fac mai degrabă în cadrul familial sau social, în raza de acţiune directă, mai aproape de viaţă, aş zice eu.

Cam asta e.

Deocamdată.

Voi reveni, dacă îmi voi mai aminti de ceva ce merită a fi bătut în tastatură.

 

Pînă atunci să auzim numai de bine, cum ne ziceau de la Europa Liberă, care, uite ce liberă e!

 

 

Al vostru cronicar de serviciu,

RP

 

noiembrie 2015, LL