Poezii cu şi fără rimă, din culegerea lirică – REFLECŢII -

 

de Dagmar Pavalache, traduse de Radu P. (Martie 2016)

 

 

 

 

Eşti cel mai bun prieten

 

 

 

dar nu te-am luat în seamă.

 

Te-am neglijat

 

pe tine,

 

de care sînt atît de strîns legat.

 

Iar cînd în fine ai strigat, ai reclamat, ai disperat,

 

căci tonurile tale încete eu nu le-am ascultat,

 

ba chiar pentru o clipă mi-am dorit,

 

ca tu să nu fii vreodată existat.

 

Nu era însă vina ta,

 

a mea era.

 

 

 

Cînd nu ai funcţionat, eu te-am dispreţuit,

 

apoi, în mulţii ani târzii, te-am duşmănit.

 

Teamă şi frică îmi era de tine,

 

fiind totdeodată,

 

atît de strîns legată.

 

Mult timp am mers pe drumul către mine,

 

astfel am fost salvaţi - salvată.

 

Doar de curând mă uit cu drag şi cu atenţie la tine,

 

căci timpul a venit - în fine.

 

Tu eşti în viaţa asta darul,

 

eşti Trupul,

 

temeiul pentru mine.

 

 

 

Dagmar Pavalache 2016 – tradus de RP în 12.3.2016

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Suspin

 

 

 

Ah, de şi-ar ţine gura lumea,

 

pînă ar avea ceva de spus,

 

ceva important!

 

Ceva bun.

 

Ceva frumos.

 

Ceva drăgăstos.

 

 

 

Cît de altfel ar fi lumea.

 

 

 

 

 

Varianta Vasile Brânduşoiu

 

 

 

De şi-ar ține gura lumea,

 

Până ar avea de spus

 

Ceva bun, frumos nespus,

 

Cât de altfel ar fi lumea...

 

 

 

 

 

 

 

Reînceput

 

 

 

Privirea senină de sugaci către lume îndreptată,

 

în linişte, adevărată.

 

Privirea lui ajunge în adîncuri,

 

în depărtări, în alte spaţii,

 

şi în acelaşi timp în alte timpuri.

 

 

 

În pătuţ lungit fiind

 

e gata să trăiască

 

- demult ştiind.

 

 
 

 

 

 

 

Apărare

 

 

 

Nu citi în cărţile mele.

 

Nu înainte ca eu să le fi citit.

 

 

 

Nu vorbi cu vorbele mele.

 

Limba ta, a ta să fie.

 

 

 

Nu gîndi cu gîndurile mele.

 

Tezele imitate sunt proteze.

 

 

 

Nu păşi în ritmul meu.

 

 

 

Nu intra în urma mea.

 

 

 

Nu citi în cărţile mele.

 

 

 

 

 

Varianta Vasile Brânduşoiu

 

 

 

Nu gîndi cu a mea teză:

Gând plagiat este proteză!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Doamna Janus

 

 

 

Părul în flăcări!

 

În flăcări privirea!

 

Înflăcărate sunt vorbele tale,

 

- atunci cînd le pui în slujba altora.

 

 

 

În rest

 

cîrlionţi, bâlbâială, ochi albaştri.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Miniaturi animalice

 

(tot de-ale lui Dagmar, traduse şi uşor adaptate de R.)

 

 

 

 

 

BASSET-ul de vînatoare

 

n-are lungi picioare,

 

dar are un suflet lung

 

în corpul său prelung.

 

 

 

 

 

PISICA e un personaj

 

ce nu face nimica

 

în menaj.

 

Deşi o ştiu prea bine,

 

tot ce vrea ea,

 

face cu mine.

 

 

 

 

 

PINGUINUL poartă frac din puf, elegant,

 

Credeţi însă că la pescuit e pedant?!

 

Că s-ar schimba,

 

l-ar dezbrăca?

 

Ba!

 

 

 

 

 

MORSA are masă,

 

e grasă.

 

(dar frumoasă)

 

E dovada pură - viaţa nu e dură!

 

Cu o burtă mare,

 

fără de hotare,

 

şi picioare mici

 

cam ca la pitici.

 

Áltfel decît la felină,

 

viaţa ei e plină.

 

 

 

 

 

 

 

ZEBRA poartă pijamaua,

 

e un cal cu cap.

 

De ţăranul vrea, să o ia la trap,

 

patrupedul în dungi îi refuză şaua:

 

e timpul de somn,

 

ca la orice domn!”

 

 

 

 

 

PATRUPEZII se ţin tare pe picioare,

 

sunt de încredere, au caracter!

 

Bipezii însă sunt, de la natură oare,

 

încă departe...mai este vreun mister?!

 

 

 

 

 

 

 

ARICIULUI nu-i place

 

să fie singuratic.

 

De-asta are un tic

 

şi-nvită purecii în ace.

 

 

 

 

 

Varianta Vasile Brânduşoiu

 

 

 

Ariciului țepos nu-i place

 

Să tot șadă singuratic

 

De-asta el alese tac-tic

 

Să ia purecii-ntre ace...

 

 

 

------------------------------------------------------------------------------------

 

 

 

BASSET-ul are nasul fin, de vînatoare,

 

cînd o ia la goană prin ogoare.

 

Dar ar muşca mai bine pe proştii saşi,

 

decît să înhaţe iepuraşi.

 

--------------------------------------------------------------------------------------

 

 

Clarificare

 

 

 

Cînd lumea îmi citeşte poeziile

 

sau vreo poveste,

 

mă întreabă deseori: de unde-mi iau ideile?

 

Nu iau nimic.

 

Ele vin la mine.

 

Îmi sunt date.

 

Măreţia scriitorului? – e doar un zvon.

 

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------