in extremis (Notlage)

Ochi în ochi ţintiţi noi stăm,

orice rid şi orice por putem să-l numărăm.

Brusc sunt ţeapăn - de frică şi de groază,

tortura începe - e meseria lui de bază.

Gura-mi mută a strigăt o deschid,

apoi mă înţeapă adînc, perfid.

Trage, rupe, găureşte,

sîngele stropeşte!

Acoperit de-o rece sudoare,

cu unghiile înfipte în carne...cît mai durează, oare?

Pînă ce în fine,

simt un gust amar...ce bine!

Gata-i plomba, stă perfect,

mulată bine, fără vreun defect. 

La despărţire dentistul îmi mai aminteşte:

abia în două ore să mânînc ceva uşor - un peşte.

din volumul Rein privat – Curat privat, D.P.

trad. RP/24.4.2016