Fragmente din volumul:

 

Dulceţuri amare / Ente süß-sauer

 

D.P. - primăvara 2016

 

 

 

Da, vreau

 

 

 

El spuse: „În viaţa asta tu pe ceilalți să îi orientezi,

 

tot ce ei nu au înţeles şi priceput, tu să articulezi.”

 

Ea aprobă din ochi, tăcută, ascultînd.

 

Plin de iubire o privi apoi pe ea, tăcînd.

 

 

 

„Dar pentru asta, tu însăţi trebuie să-nveţi,

 

să duci povara unei vieţi,

 

durerea în trup şi în suflet de-a dreptul s-o trăieşti.”

 

Şi o privi din nou, cu bunătate.

 

Ea aprobă întîi din ochi şi zise apoi:

 

„Da, ştiu. Se poate.”

 

„Şi să mai ştii - tot timpul vieţii eu voi fi cu tine

 

Nu vei fi niciodată singură, de-ţi aminteşti de mine.

 

Pe drumul tău tu vei primi tot harul,

 

spirit, umor, noroc în nenoroc – acesta este darul.

 

Indiferent ce ţi se va-ntîmpla,

 

ele te vor susţine, ajuta.

 

Iar dacă sarcina îţi va părea prea grea,

 

prea mare sau chinuitoare,

 

tu nu uita, căci este liberă – alegerea-i a ta.

 

Poţi altfel să alegi, alte cărări sau paşi mai mici,

 

De vrei alt început de drum, tu poţi să-mi zici.”

 

 

 

Ea aprobă din nou cu ochii plini, deschişi.

 

Un mare val o luă, melancolie şi durere,

 

simţindu-se deja respinsă, nedorită, parinţii ei - închişi.

 

Chiar înainte de primul suflu, de cel al naşterii, era fără putere.

 

Dar se uită la chipul său plin de iubire,

 

se linişti, grăind încet, venindu-şi iar în fire:

 

„Da, vreau. Acuma am ales, aşa voi fi.”

 

Cînd însă în secret ea se gîndi la toate astea:

 

„...măcar să încerc, deşi probabil o să-mi blestem soartea...”

 

mai observă cum bunul Dumnezeu cu toată faţa Sa ei îi zîmbi.

 

 

 

nota traducătorului R.P.:

 

Acesta poate fi prologul, neîmplinit, al Fătului-Frumos din Tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă fără de moarte.